Cand intru intr-o librarie, am senzatia ca intru intr-un magazin de electronice. Atat de neaccesibile mi se par unele carti. Desigur, este vorba de pret insa fata de cele 2 tipuri de produse, si orizonturile mele de asteptare, ( ca si consumator) sunt mult diferite.
Cartea privita ca produs face ca editurile sa cheltuiasca sume enorme pe partea de marketing/publicitate a cartii, sume ce se regasesc desigur in pretul de raft al cartii. Un exemplu este Colectia Cotidianul, colectie in care nu se cheltuiesc sume importante pentru publicitatea cartii, iar in cosecinta pretul este de 4 lei, incluzand si ziarul. Probabil ca aceasta colectie este sponsorizata, insa cu toate acestea nu pot sa nu remarc diferenta dintre 4 lei si minimul de 20 de lei, al unei carti noi aparute.
Ca student la o facultate de Stiinte Sociale ( domeniul larg), cartile pentru mine ar trebui sa fie mai mult decat un hobby, sau daca doriti, informatiile din acele carti ar trebui sa fie mai mult decat un hobby. Se cunoaste faptul ca bibliotecile sunt dotate prost, numarul studentilor fiind foarte mare, iar al cartilor folositoare (importante) destul de mic,ramanand deci varianta librariilor. Cu toate acestea , eu ma consider norocos cand "prind" o carte interesanta la reducerile clasice de 50% sau 4/5 lei...
Ma rog,probabil ar trebui sa-mi compltez veniturile din bursa si din "imprumuturile nerambursabile" de la parinti cu un job,macar part-time, daca tot vreau carti, mobil, benzina, haine, iesiri, etc. Insa ma intreb atunci,pe buna dreptate, daca "apetitul meu pentru cunoastere" nu s-ar diminua. Oricum, acest apetit tine mai mult de propria vointa decat de constrangerile scolare, asa ca nu am nimic altceva de facut decat sa ma adaptez. Fraza din titlu apartine unei distinse profesoare de Stiinte Politice, careia ii sunt student...saraca,nu si-a dat inca seama ca "vremurile s-au schimbat".
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment